…. Acest tip de gândire medicală nu e nou, legătura dintre compartimentul somatic și cel psihic fiind remarcată încă din antichitate, chiar dacă la început a fost mai mult un subiect de reflexie filozofică.

…. Anaxagora (504-428 î.e.n.) pomenește de dualismul psihosomatic, termen preluat și dezvoltat și de marii filozofi ai antichităţii greceşti, Platon şi Aristotel. Citându-l pe Platon putem spune că ”mai ales sufletului trebuie să-i dăm îngrijire, dacă vrem ca trupul să o ducă bine.” [38].Mare adevăr a spus atunci Platon !

…. Franz Alexander a introdus una dintre cele mai importante teorii, teoria conflictului specific, conform căreia, dacă energia unei emoţii nu se va exprima deschis, ea se va repercuta asupra unui anumit organ, unde va determina reacţii funcţionale. Între emoţie şi organ există o anumită afinitate….

…. O nouă perspectivă în înțelegerea legăturilor dintre implicațiile psihosomatice și patologie (boli), se datorează lui Hans Selye, care în anul 1936 introduce noțiunea de stres și reacție de adaptare, prin participarea nemijlocită a axei hipofizo-cortico-suprarenală…..

…. Se vorbește chiar de o “personalitate psihosomatică”. Adică acei indivizi care manifestă o sărăcie afectivă (persoane insensibile, indiferente emoțional, reci, distante) , care sunt rezervate socio-relațional (nu dezvoltă relații de prietenie, nu se simt bine în compania unui anturaj, singuratice, izolate) , au o rigiditate caracterială (nu cedează, sunt încăpățânate, consideră că au întotdeauna dreptate, nu acceptă că pot greși), dificultate de adaptare la condiții noi ( nu le plac schimbările, nu sunt flexibile, nu se adaptează unei situații neprevăzute), fragilitate și sensibilitate la traume afective ( depășesc greu sau niciodată pierderea unei persoane dragi, orice eșec reprezintă o tragedie, se simt doborâte în fața oricărui eveniment negativ din viață, minor sau major, răspund exagerat la stimuli emoționali).

…

— continuarea în carte –

…